Deși auzisem de multe ori că am o voce frumoasă și știam și faptul că am ceva de spus, până să deschid microfonul și să înregistrez un podcast, gândul ascuns și înrădăcinat pe care a fost nevoie să îl dezgrop din străfundurile minții și să îl îngrijesc la lumina zilei a fost unul care spunea „Nu e destul loc sub soare”.
Dacă gândul meu ar fi vorbit așa clar și simplu cum am spus eu, poate nu ar fi durat ani buni procesul de schimbare din mintea mea, dar el nu vorbea așa clar. Gândul acesta era ascuns sub multe alte forme. Mă gândeam că nu are rost să pornesc un podcast pentru că sunt deja foarte multe; că nu am de ce să pornesc un podcast că încă nu am certificarea de terapeut pe care mi-o doresc, că nu are rost să pornesc pentru că nu am timp să fac locurile la standardele de calitate pe care le vreau, că nu are rost să pornesc podcastul meu pentru că este confuzant pentru
clienții mei să fac parte dintr-o organizație și în același timp să am și un proiect singură; și tot așa curgeau tot felul de limitări despre de ce nu pot să înregistrez Inner Voice.
Curgeau credințe limitative despre mine, despre alții și despre viață în general.
Credințele noastre învățate și educate în timp despre ce e posibil și nu e posibil, despre ce e rezonabil și ce e nerezonabil ne pot ține în loc.
- Credințele limitative despre noi înșine construiesc garduri acolo unde nu este locul. Gândul că noi nu suntem oameni de customer, că noi nu suntem oameni de sales, gândul că noi nu suntem oameni de teren, gândul că noi nu suntem oameni de birou, gândul că noi nu ne pricepem cu cifrele sau gândul că noi nu ne pricepem cu vorbitul în public; toate sunt gânduri care rulează ca un program automat și dirijează limitativ deciziile și alegerile noastre. Ne țin mici, legați și cu potențialul clocotind sub un capac.
- Credințele limitative despre alții, despre cei din jurul nostru ne transformă de multe ori în mici Nostradamus; știm deja lucruri despre ceilalți.
„Nu pot să încep să le spun cu adevărat ce cred pentru că or să creadă că sunt agresiv.”
„Nu pot să le cer să mai aducem încă un om în echipă pentru că or să creadă că sunt slab.”
- „Nu am timp pentru asta” și „Am 40 de ani, cum să fac asta la vârsta mea?!” sunt două dintre cele mai des auzite credințe limitative despre viață în general.
Gândul meu că nu e suficient loc sub soare pentru încă un lucru e iarăși o credință limitativă des întâlnită. O aud la mulți oameni care simt imboldul și focul creativității fie că îmi vorbesc despre un tablou sau un set de cești sau o idee nouă de business. Îi aud spunând că e un red-ocean spațiul unde vor ei să intre și atunci îi întreb pe ei ce m-am întrebat și eu pe mine acum doi ani: „Păi dacă e așa multă lume acolo oare ăsta nu e un semn că există cerere? Oare nu e semnul tău clar că „se cere” ceea ce vrei tu să oferi?”
Este leac pentru credințele noastre limitative căci ele sunt gânduri învățate și avem puterea să le înlocuim, avem capacitatea să schimbăm unghiul, perspectiva și să construim noi gânduri care să ne servească mai bine obiectivele și dorințele. Mai corect ar fi să spun că există leacuri nu doar un leac.
Însă eu aleg acum să vă descriu cea mai aproape tehnică de sufletul meu, cea a reframing-ului. Ea presupune să luăm tabloul la care ne uităm (că e o situație, un eveniment, o persoană sau propria persoană) și să îi punem o altă ramă sau să îl așezăm altfel.
Iar ca să facem asta avem nevoie de alte întrebări, mai multe decât cele pe care ni le adresăm în mod normal. Așa că vă las cu preferatele mele și cu invitația să le încercați pe propria situație în care remarcați că v-ați blocat într-un gând.
- „Ce câștig din faptul că nu am obținut ceea ce îmi doream?” (de exemplu: ce câștig pentru că nu am obținut promovarea?)
- „Ce apăr spunând că nu pot face ceva ce îmi doresc?” (de exemplu: ce apăr spunând că eu nu pot face vânzări?)
- „Ce argumente ar aduce avocatul apărării celuilalt împotriva mea?” (de exemplu: ce ar spune avocatul apărării celuilalt că e responsabilitatea mea în legătură cu o anumită ceartă?)
- „Ce ar spune Inner Voice despre asta?” (de exemplu: dacă lași de-o parte tot ce știi despre faptul că lumea vorbește ce ar spune Inner Voice că are nevoie?)
La final, adaug un ingredient secret. Reframeing-ul merge bine cu umor sănătos, nu cu ironie. Merge bine cu umor simplu și dătător de energie; iar pentru o doză bună de umor vă recomand cartea „My voice will go with you”. Milton Erickson vă va invita și să exersați reframing-ul și veți și râde.
Un text de Roxana Mîțu, People Growth Coordinator @Trend Consult