Maria venea după ani de muncă intensă când a început un job nou în organizarea de evenimente. Trecuse prin săptămâni întregi fără o zi de pauză, multe dintre zilele ei de lucru se încheiau la 1 noaptea, avea tendința să-și ia cât mai multe responsabilități și voia să facă totul perfect. Într-un mediu nou, a intrat repede în același pattern: prelua multe proiecte și taskuri și lucra de dimineață până seara.
Era abia de-o lună în companie, nu cunoștea toate procedurile, dar primise deja responsabilități cât un senior, când a început să facă mici greșeli. După ce un client s-a plâns superiorilor ei de o cheltuială facturată eronat, Maria a început să aibă atacuri de panică. În scurt timp, simplul gând că trebuia să se ducă la birou o speria, gândul unui e-mail neplăcut de la un client o paraliza și anxietatea îi creștea oricând avea 10 minute de pauză.
Colegii au chemat Ambulanța când a început să tremure din tot corpul și a spus că nu mai poate să respire. Când episodul s-a repetat, psihiatrul pe care începuse să-l vadă i-a spus că suferă de burnout. Că oboseala acumulată în toți anii anteriori, cuplată cu probleme în viața personală, a dat pe dinafară.
Colegii s-au îngrijorat, au încercat să afle ce se petrece, dar ea n-a vrut să împărtășească. Era prea nouă în echipă și voia să dovedească că poate face față. Și-a luat 10 zile concediu medical, cu gândul că după această pauză o să-și revină și o să preia din nou proiectele. La 2 zile după ce a revenit la birou, și-a dat demisia.
Dar burnoutul nu a dispărut și Maria s-a adâncit într-o depresie. O vreme n-a mai lucrat, apoi a pus capăt unei relații și a plecat din țară ca să muncească în HoReCa câteva luni. Contextul schimbat, munca manuală și plimbările lungi au ajutat-o să-și recâștige încrederea în sine.
A trecut de atunci un an și jumătate iar Maria spune că n-a învățat încă să pună limite sănătoase și să-și ia mai puține responsabilități. Diferența e că știe acum că e predispusă la burnout și își propune să ia pauze.
Maria Bercea, Content Creator