Una dintre situațiile critice a fost atunci când, la o ultimă verificare, cineva a găsit erori în tabelul de buget pregătit pentru licitația unui mare proiect de schimbare culturală.
Eram în open-space-ul de la consultanță, era toată lumea prezentă și la fel de vorbăreață că într-o zi obișnuită când George, managerul de cont, mi-a zis că pentru a corecta fișierul avem doar 18 minute, atunci se închide licitația, o licitație la care lucrasem 2 echipe timp de aproape 3 săptămâni.
Apoi s-a așezat ușor lângă mine și… a tăcut.
Eroarea era ciudată rău, pur și simplu calculele nu se făceau automat. Verific formulele, erau ok dar calculul nu ieșea și mai erau doar 15 minute.
Am vrut să-mi închid telefonul care tocmai suna, dar am zis că poate o să sune din nou și îmi ia din secunde așa că am răspuns în timp ce verificam alte zeci de calcule care, teoretic, trebuiau să fie corecte doar că… nu erau. Olimpia stătea cu platforma de licitație deschisă, cu toate documentele încărcate, cu excepția acelui document pe care trebuia să-l corectez și părea relaxată așteptând fișierul de la mine.
Mă așteptăm ca măcar George să-mi dea dreptate că nu are cum să existe o astfel de eroare dar nu cred că o avea cu empatia în momentele alea.
Când mai erau vreo 8 minute s-a făcut liniște și toți cei prezenți se uitau lung la mine. Am crezut că de încurajare, dar de fapt se întrebau de ce vorbesc la telefon. Nici eu nu știam pentru că, oricum, aveam altceva mai important de făcut: să înlocuiesc rezultatele la calcule manual și să trimit fișierul în ultimele secunde.
Nici acum nu știu cum a apărut acel bug în excel și nici ce am vorbit la telefon. A doua zi, colega de la echipa de dezvoltare care mă sunase în acele momente mi-a mulțumit că am avut răbdare să o ascult și mi-a spus că a ținut cont de recomandările pe care i le-am făcut.
Eu nu prea am știut cum să răspund la feedback, dar i-am zis că nu are pentru ce, așa sunt eu când nu merge excel-ul…
Marius Merlușcă, Senior Consultant