Si daca vrem si daca nu vrem, managementul performantei este un proces continuu, pe termen lung, mare consumator de energie si timp din partea managerului si, in unele cazuri, traumatizant pentru angajat.
Da-mi voie sa te intreb: Ai fost surprins (macar prima data) cand ai ramas fara benzina pe autostrada?
Ne vom uita mai jos la doua situatii in care „surprizele” pot fi eliminate:
Partea 1 – „Intalnirea de evaluare a performatei” si
Partea a 2-a – „Discutia in lift…”
Partea a 2-a – „Discutia in lift”
Este luni, ai sedinta de planificare si setare a prioritatilor pentru urmatoarea perioada. Sa spunem ca un anumit aspect important este contactarea pana vineri a unui client pentru renegocierea contractului. Esti foarte stresat de respectiva discutie si iesi din intalnire gandindu-te cum o sa esuezi si traiesti scenarii din ce in ce mai sumbre. Trece ziua de luni, evident ai fost preocupat cu alte o mie de sarcini si nici macar nu ai inceput sa planifici negocierea. Au trecut apoi o seara si o dimineata…
Este ora 8.00 am.
Ai venit cu o ora mai devreme ca sa ai un start bun.
Zbori peste scarile de la intrarea in cladire, prinzi din fericire liftul si, in timp ce bei o gura de cafea, auzi o voce:
– Neata!
Cafeaua se opreste in esofag, te intorci incercand sa nu tusesti si sa il stropesti pe manager. Nu v-ati vazut de ieri de la sedinta… si stii si tu, stiu si eu si stie si el, care va fi intrebarea!… „
– Cum stai cu negocierea de care am discutat?
Esti surprins?! (nu cred)
– Neata! – balmajesti si tu si apoi iti deschizi inima si spui lucrurilor pe nume.
– Mi se pare nedrept sa ma intrebati de statusul unui proiect care are termen vineri! As aprecia sa imi demonstrati ca aveti incredere in mine! Revin eu la dvs daca am eventuale neclaritati!…
Cel putin asta ai fi dorit sa spui… In realitate cuvintele sunt altele:
– Merge bine, am creionat cateva idei si vin mai tarziu pe la dvs sa imi spuneti cum vi se pare.
Situatia se numeste „top of mind”, adica ultimul lucru care-i ramane in minte interlocutorului este primul lucru la care se gandeste cand te vede urmatoarea data.
Dar daca tu esti managerul… cum ai putea sa intalnesti nevoile astea inteligent?
Vrei, pe de o parte, sa minimizezi riscul ca vineri, la termen, pregatirea negocierii sa nu fie gata si vrei in acelasi timp ca angajatul sa fie in controlul timpului sau si sa nu „beneficieze” de micro-managementul care ti-a mancat ficatii atatia ani sub proprii manageri.
Cum ar fi ca in etapa de planificare sa planifici nu numai termene ci si cateva repere sub forma unor discutii care sa iti tempereze anxietatea si senzatia ca nu ai control. Cred ca vrei sa stii ce se intampla. Cred ca planificarea din timp a unor discutii fulger vor ajuta angajatul sa previzioneze cand o sa discutati acest subiect si daca din intamplare va vedeti in lift dialogul ar putea fi ceva de genul:
– Neata!
– Neata!
– Cum este astazi? Te intreb pentru ca mi-ar face placere sa iesim la pranz impreuna…?
– Super! Ne vedem!
– Bafta azi cu clientii!
– Bafta e pentru cine nu se pregateste!
– Ha, asta e buna! Ne vedem la unu’juma.
Concluzie – cum sa minimizezi surprizele in procesul de managementul performantei.
Sa sustii oamenii care ti-au fost dati in grija, sa ii secundezi in decizii prin care sa invete si sa devina mai valorosi ca expertiza si ca jucator in echipa este in opinia mea 50% din tot ce ar trebui sa faca managerul.
„Teoretic da, stiu ca este important… practic avem alta treaba…”
Un coach spune ca de fapt managerul are nevoie doar de doua intrebari. Restul nu conteaza.
– Ce ai de facut azi (pentru a atinge obiectivele stabilite anterior)?
– Cu ce pot sa te sustin azi (unde ai nevoie de ajutorul meu ca manager)?
