Într-o discuție de coaching cu un manager de HR (o să o numim Alecsandra), am observat o repetare frecventă a cuvântelor „confortabil” și „obișnuintă” în diverse formulări. I-am cerut permisiunea de a explora în jurul acestor cuvinte. În schimb, ea mi-a redat un dialog pe care l-a avut cu un coleg.
Vă recomand să parcurgeți dialogul cu următoarele întrebări în minte:
- Ce faceți de obicei, din obișnuință, însă este inconfortabil?
- Care este diferența dintre confort și obișnuință?
- Ceva obișnuit poate fi inconfortabil?
- Ceva confortabil poate fi neobișnuit?
Alecsandra este manager de resurse umane într-o companie cu câteva sute de angajați. La ultima ședință de board, i s-a cerut de către directorul general să investigheze anumite reclamații (mai mult zvonuri) cum că în departamentul de vânzări lucrurile nu merg conform valorilor companiei – una dintre ele fiind că „noi punem angajații noștri pe primul loc” sau „un angajat mulțumit înseamnă clienți mulțumiți”.
Directorul de vânzări, George, era palid în ședință și a acceptat cu ceva dificultate o întâlnire în care să discute situația cu Alecsandra.
– Salut George.
– Salut.
– Ce mai faci?
– Auzi, ia hai să trecem la subiect că am treabă! Care e intenția ta?
– Hmm… Eu nu știu ce a ajuns la urechile directorului general, am fost surprinsă de remarcă. Îmi poți spune, te rog, ce s-a întâmplat? Perspectiva ta. Și apoi vom vorbi despre ce putem să facem împreună.
– Ce s-a întâmplat?! Păi nu știu dacă contează perspectiva mea. Unul din oamenii mei se pare că e foarte supărat că trebuie să-și facă raportarea și s-a plâns conducerii că i-am atras atenția. Asta s-a întâmplat! Oamenii sunt într-o zonă de confort și nu își doresc să schimbe nimic… în același timp, țintele cresc de la an la an și eu am cam obosit să acopăr pe unul și pe altul. Oricum, ce mă deranjează cel mai mult este că cuvântul meu nu este luat în seamă. Cred ca e o situație în departamentul meu e problema mea și dacă eu zic că o rezolv ar trebui să se termine comedia asta.
– Wow. Nu îmi dau seama dacă te referi la discutia noastră sau la sițuatia din departamentul tău. O să aleg sa cred că te referi la a doua. De când a început “comedia asta”?
– … din ianuarie, de când s-au anunțat noile ținte și am pus accentul pe ieșirea din zona de confort.
– Observ că ai folosit de două ori sintagma “zona de confort” în legătură cu oamenii din echipa ta.
– Așa și?
– La ce te referi când zici asta?
– La felul în care se fac lucrurile de ceva timp la noi! Zero dare de seamă. Zero responsabilitate. Zero penalizări dacă nu se întâmplă ce ar trebui să se întâmple. Ca de obicei. Ceea ce se va întâmpla și acum când o să se audă că am fost tras de urechi de HR pentru că am “amenințat” un coleg că dacă nu își face raportul nici luna asta nu își mai primește bonusul.
– Mie nu mi se pare că oamenii sunt confortabili în situația asta… doar că s-au obișnuit într-un anumit fel.
– Cum adică?
– Confortul este legat de cum te simți, în timp ce obișnuința este legată de ceea ce știi, ce ai experimentat sau cum ai mai rezolvat o anumită situație.
– Ce vrei să zici că e doar că s-au obișnuit așa… chiar dacă nu se simt bine așa?
– Tu ce crezi?
– Cred că e nevoie de o schimbare. Cred că trebuie să facă altfel lucrurile chiar dacă nu sunt în zona lor de confort…
– Ce te face să crezi că acum sunt în zona de confort?
– Nu știu… că nu se plânge nimeni.
– Dacă îmi permiți, poate sunt doar obișnuiți cu un anumit modus operandi, cum ai spus tu mai înainte. Poate nu sunt de loc confortabili.
– Te mai întreb o dată: care este propunerea ta?
– Acum cred că am o propunere pentru un prim pas: să vorbim cu oamenii despre cât de satisfăcuți sunt cu modul obișnuit de a face lucrurile. Să înțelegem cu ce le e greu și care este impactul raportării asupra lor. Ești ok cu asta?
– Da. Let’s do it! Că cu vorba lungă murim de foame.
–
Poveștile pe care vi le spun sunt inspirate din experiența mea de coach. Numele și situațiile sunt însă fictive, create pentru a vă oferi perspective diferite și idei de dezvoltare personală și profesională. Aceste povești nu reflectă situații reale sau clienți. Scopul lor este de a inspira și de a stimula gândirea, respectând totodată confidențialitatea.
A fi confortabil înseamnă a te simți relaxat sau a reacționa cu ușurință într-o situație, în timp ce a fi obișnuit înseamnă a avea cunoștințe sau experiență într-o anumită privință. Poți să te simți confortabil fără să fii obișnuit și invers. Confortul este legat de cum te simți, în timp ce obișnuința este legată de ceea ce știi sau ce ai experimentat.
Când oamenii nu spun că le este greu nu înseamnă că le e bine ci mai degrabă este un semn că siguranța psihologica în departamentul respectiv este la un nivel scăzut. Mai mult despre asta in articolul colegei mele Anca Florea – 5 semne simple ce indică lipsa siguranței psihologice în echipă.
Tip of the day for coaching:
Ce ar însemna să facem o obișnuință din ieșirea în afara zonei de confort?💭✨
Un text de Tiberius Budulea
Senior Consultant & Head of Coaching Practice
