Unde ne-am pierdut cheile?
Mai știți bancul cu Bulă care își pierduse cheile în casă, dar le căuta pe stradă, pentru că pe stradă era lumină?
Mi-am dat seama că uneori eu sunt Bulă. Oricît de ridicol ar părea, caut cheile pe stradă pentru că e lumină. N-am cum să le găsesc, dar e lumină și asta mă face să caut mai eficient. Și mă amăgesc spunându-mi că eficiența este ceea ce îmi doresc. Dacă și voi v-ați identificat cu Bulă care caută cheia, citiți mai departe. Dacă nu, poate o să vă identificați mai încolo.
Ce chei caut eu?
Și eu, ca mulți alții, îmi doresc uneori rezultate diferite, adică mai bune. Asta aud de 20 de ani și de la clienții noștri: „noi putem mai mult, dorim să ne îmbunătățim rezultatele!”. Dar și eu, ca atâția alții în căutarea unor chei către rezultate mai bune, nu mă uit unde trebuie. Caut idei excepționale, decizii unice, strategii geniale. Mă uit la circumstanțele de piață, dau vina pe ghinion ți îmi doresc puțin noroc. Cheile nu sunt aici.
Unde sunt cheile?
Cheile sunt pierdute într-o zonă mai întunecată a creierului nostru, numită ganglionul bazal. Acolo sunt înregistrate, de-a valma sau frumos organizat (nimeni nu știe sigur), toate automatismele noastre, adică acele comportamente pe care le manifestăm cu ușurință, rapid, fără să mai stăm pe gânduri (chiar nu stăm pe gânduri, adică nici măcar nu mai pornim cortexul, pentru că e un consumator prea mare de energie).
Aceste automatisme, obiceiurile noastre, definesc între 40 și 80% din toate alegerile noastre atunci când nu dormim. Studiile sunt încă proaspete, cifrele variază, nu se poate da încă un procent sigur, însă toate arată cu certitudine că o foarte mare parte din comportamentele noastre sunt de fapt automatisme, obiceiuri.
Cum rezultatele noastre vin din comportamentele noastre (din ceea ce chiar facem, nu din ceea ce ar trebui să facem), iar comportamentele noastre sunt dominate de automatisme (habits, obiceiuri), înseamnă că prima zona în care ar trebui să cautăm schimbările pentru a schimba rezultatele este mulțimea obiceiurilor noastre, acele comportamente obișnuite, frecvente, normale, la care apelăm cel mai frecvent, adesea inconștient.
Să mă uit la propriile obiceiuri și să văd care sunt bune, care mă sabotează și care lipsesc cu desăvârșire, e un demers greu, care adesea mă sperie. De-asta fac uneori ca Bulă, caut chei pentru schimbarea rezultatelor în locuri mai facile, cu mai multă lumină, chiar dacă știu că nu sunt acolo.
Vă spuneam mai sus că, de 20 de ani, la Trend, promitem îmbunătățirea rezultatelor.
Am acceptat ani la rând o cale eficientă dar foarte puțin eficace de a face asta: trainingul, cursurile. Am avut norocul însă de a lucra cu clienți ceva mai curajoși care au fost gata să se uite în profunzimea obiceiurilor oamenilor din organizațiile lor. Și pe măsura curajului lor au venit și lecțiile pentru noi. Am descoperit, pas cu pas, ce merge și ce nu merge în încercarea de a schimba obiceiurile oamenilor (cultura organizațională). Am descoperit zone sensibile, am identificat condițiile perfecte și cerințele obligatorii. Mai avem multe de învățat (ce bine!), dar măcar acum știm că nu mai căutăm acolo unde este lumină, ci acolo unde chiar putem provoca o schimbare.
Dacă timp de două decenii am tot construit adevărate călătorii de învățare pentru clienții noștri, iată că astăzi suntem gata, datorită lor, să devenim adevărați ghizi ai schimbărilor profunde, culturale, cu impact major în rezultatele organizațiilor respective.
Mă uit cu respect și recunoștință la cât de frumoși au fost acești 20 de ani.
Pe următorii 20 îi aștept cu calm și curiozitate, știind că măcar ne căutăm cheile acolo unde chiar le putem găsi.
Adrian Florea, Founding Partner