Gandul acesta de dimineata, si chiar e intr-o dimineata pe A1 spre Pitesti, nu stiu de unde sa-l apuc. Poate pentru ca este despre incertitudine 😊, vi-l spun asa cum se formeaza el, din doua parti. Este un gand despre abordarea flexibila, de crestere, de evolutie sanatoasa si despre bucuria de a trai.
Dintr-o parte vine gandul indepartat (dar destul de clar) in care ma uit la mine, la prietenii mei si la multele povesti pe care le stiu despre munca sustinuta de a fi, nu doar cei mai buni, ci mereu mai buni.
Este fina diferenta aici, insa voi toti cei care stiti ca nu conteaza ca ati fost primii sau cei mai de succes sau cei mai admirati ci conteaza sa fi fost exact asa cum ati planuit voi, cum ati vrut si ati visat voi stiti la ce ma refer.
Iar gandul asta e un mod de a fi de-al meu pe care nici nu stiam ca il am sau ca l-am avut.
My 20s, cum zice americanul, mi i-am petrecut in glorie.
Nu gloria actorilor sau a sportivilor dar in gloria mea. Eu am facut si am trait tot… ceea ce am visat si mai mult si mai bine si mai frumos, de fiecare data, cu fiecare an care trecea.
Eu las aici “……..”, dar pe voi va rog sa umpleti cu tot ce stiti voi ca e “de bifat”: cariera, vacante, petreceri, prieteni, iubiti, haine, admiratie puneti voi fiecare ce ati visat si ati atins si apoi ati mers mai departe spre ceva…mai mult, mai bine, mai frumos.
Stiti filmul asta?
Mai stiti adrenalina si agitatia?
Mai stiti cum erati de neoprit?
Va aduceti aminte si momentul cand a inceput sa devina “blurry” si sa va intrebati de ce faceti asta? Ce sens au? Cand nimic nu mai parea s ava bucure caci nu avea sens?
Din alta perspectiva, eu vad prezentul cu caldura si bucurie, cu sens si calmitate si e o stare pe care o simt acum, pe drumul asta de pe A1, plecata din casa mea, de la pisicile mele, catre o zi de curs cu un subiect pe care il iubesc, cu mesajele astea frumoase de la baiatul asta misto, cu prietenii mei care ma suna, cu muzica mea.
Si stiu ca asta e prezentul si imi e suficient sa stau aici.
Sunt pregatita si inteleg ca prezentul asta de acum…curge, aceasta nu este o stare incremenita in timp sau pe care sa-mi doresc sa o opresc, sa raman aici. Simt asta pentru ca, invat acum, cu pasi mici, sa stau in spatiul dintre astea doua ganduri….in incertitudine.
Poate ne dorim sa crestem ca in graficele 2D de vanzari reusite, insa noi, oamenii, ne dezvoltam in spirale, iar pe panta descendenta a spiralei, desi evoluam, simtim ca ne ducem in jos, si ne apuca iar indoiala.
Este valabil pentru orice proces de invatare, fie ca vorbim de skill-urile pe care le predau in trainingurile de hardskills, sau despre skillurile soft pe care facem coaching, ca invatam sa inotam sau ca mergem la terapie.
Si ce mi-ar placea sa stiti si sa imi aduceti aminte cand uit, e ca in spatiul asta nesigur, de care perectionistii fug de le sfaraie calcaiele, in care gandurile toate circula si emotiile toate se amesteca, aici gasim puterea sa alegem ce e cu adevarat important si cu sens pentru noi si cine sunt cei cu care ne petrecem prezentul.
Dar cum gasim puterea aia? Ca am fost invatati sa facem totul conform obiectivelor, sa tragem de noi pentru si mai mult, sa fim hotarati si incapatanati, sa nu ne lasam?
Sunt cateva lucruri care pe mine m-au ajutat si va spun doua care mi se par pe cat de simple pe atat de…uitate uneori:
Inconjurati-va de oameni care va inspira si va insufla incredere si curaj.
Este esential sa ai langa tine oameni care sa te ajute sa te modelezi. N-am zis sa alegem oamenii care ne canta in struna si n-am zis nici sa alegem oameni care “ne calesc’. Uitati-va cu atentie la diferentele dintre replicile celor din jur catre voi. Aduceti si tineti langa voi oameni care cred in ei insisti. Ei sunt cei care or sa aiba incredere si in voi, care vor putea sa lase nevoia de control si frica, si sa va spuna “Ok, incearca asa. Vezi daca merge ce vrei sa faci. Daca nu merge, vorbim. Sunt aici. Tu alegi si poti” – si asta este valabil fie ca vorbim de un proiect la munca, de o relatie de prietenie sau de un regim de slabire.
Si in al doilea rand: Crezi!
Daca ti s-a spus cand erai mic ca esti incapatanat si ca asta e un lucru rau, uita. Crezi cu incapatanare in tine!
In vreme de incertitudine, atunci cand este firesc sa apara indoieli ca ceea ce faci tu sa te dezvolti este bine, cand vezi spirala aia a dezvoltarii si te ia cu ameteala pentru ca stii ca urmeaza iar o perioada grea fara raspunsuri, cand nu mai stii nici tu daca esti in cautare de sens sau fericire, atunci e crucial sa crezi in tine..ca intr-o credinta.
Sa crezi ca ce alegi tu cel prezent si constient de sine este ceea ce te va duce pe spirala in sus.
Am prieteni a caror credinta e libertatea, a altora e dreptatea, a altora curajul, a mea credinta sunt oamenii si de fiecare data cand aleg sa cred in mine si in credinta mea, mai urc putin pe spirala asta miraculoasa a vietii.
