Well, eram angajată în Trend de mai puțin de-un an, cam așa. Mă străduiam să fac totul ca la carte, să nu fac vreo greșeală, să fiu atentă… aveam mentalitatea “aia”, că dacă greșeșți, îți pierzi jobul, iar eu iubeam deja și jobul și oamenii. Și, deși era evident că oamenii din jurul meu nu păreau să fie genul de ”punishers”, tot aveam un pitic în cap care-mi spunea… și dacă? Îmi propuneam deci să fiu extrem de atentă ca să ”nu o dau în bară”.
Una dintre sarcinile mele era să comand de la furnizori materiale de training pentru experiențele de învățare care foloseau diverse materiale, croite special pe tematica experienței. Ce trebuia să fac era să calculez estimatul de participanți pe următoarele câteva luni, să compun mailul către furnizori, să negociez prețul și să transmit comanda.
Simplu, nu?
Necesarul pentru un participant era: 1 mapă, 1 călăreț și 1 pașaport.
Per ansamblu însă, pașapoartele se comandau la set: 1 set=10 pașapoarte. Și am comandat, pentru 100 de participanți: 100 de mape, 100 de călăreți și 100 de seturi de pașapoarte.
V-ați prins? Nici eu, inițial.
Practic, comandasem mape și călăreți pentru 100 de participanți și pașapoarte pentru 1000!!!!! Consumasem, într-o singură comandă, majoritatea bugetului de consumabile pe anul în curs.
Am realizat două zile mai târziu. Eram stupefiată!!! Eram cu un coleg, i-am povestit, el s-a amuzat, îmi zicea că nu e mare lucru, că ”șefii” (nu le place să le zic așa, dar așa erau atunci în mintea mea) vor înțelege, că vom găsi o soluție împreună.
Ei erau plecați la o întâlnire. În acele două ore cât i-am asteptat cred că am fumat un pachet de țigări din cauza agitației (azi nu mai fumez😊).
Într-un final s-au întors: erau veseli, încheiaseră un super contract.
Eu…cu ale mele. Se vedea pe fața mea că era ceva grav.
Le-am zis exact așa, cu 100 mape, 100 călăreți, 100 de seturi. Inițial nu s-au prins.. Apoi le-am zis că am consumat bugetul. Apoi ei au făcut pe ”șefii” clasici: ”păi, eu știu ce să zic… cred că ar trebui să ți le oprim din salariu.”, ”e o greșeală foarte mare, cum de nu te-ai gândit?” etc….
După care au râs amândoi și mi-au zis ”să mă potolesc cu prostiile, că lucruri din astea se întâmplă, nu se face gaură-n cer” și mi-au sugerat să vorbesc cu furnizorul ca să eșalonăm plățile.
Am avut pașapoarte atunci pentru următorii trei ani, iar când comandam mereu mă întreba furnizorul: ”pașapoarte nu mai vrei?” ”Nu, că mai am, mulțumesc frumos!” 😊
un text de Sorana Brătucu, Senior Consultant
